Capacitatea unei persoane de a gândi, ceea ce îi permite să supraviețuiască cu succes în lupta pentru existență, să facă descoperiri științifice, să conștientizeze el însuși și lumea din jurul său, a fost întotdeauna de interes special pentru psihologi. Reflecția în psihologie este un concept care descrie procese complexe de gândire, o încercare de a pătrunde în sufletul uman.
Continut material:
Ce este reflectarea
Cuvântul reflecție sau „reflexus” în latină înseamnă interiorul golfului marin, care reflectă valurile. O persoană se manifestă ca o persoană, atunci când trăiește într-un mod conștient, aplică reflecția.
Interesant este faptul că accentul din cuvântul pe penultima vocală „și” (reflecție) este pus în mod deliberat pentru a o distinge de un alt concept în psihologie cu un sunet similar (reflex). Reflexele au fost studiate de omul de știință rus I.P. Pavlov. El a creat doctrina activității nervoase superioare, bazată pe caracteristicile fiziologice ale sistemului nervos. Pentru a sublinia că definiția reflecției se referă la procese psihologice și nu fiziologice, s-a pus accentul.
Definiția unui termen în psihologie
Reflecția este abilitatea de bază a psihologiei practice. Aceasta este o abilitate importantă care distinge o persoană de un animal, primul nu numai că știe să primească informații, ci și să o evalueze.
Acest fenomen a fost cunoscut omenirii încă din cele mai vechi timpuri, dar conceptul în sine a fost folosit relativ recent.
Diversi filozofi și oameni de știință au încercat să găsească cuvintele potrivite pentru acest proces, numindu-l diferit:
- Aristotel - „gândirea asupra gândirii”;
- Thomas Aquinas - „înțelegerea cuvântului interior”;
- Descartes - „o proprietate a raționalității conștiinței”.
Prima dată când conceptul de reflecție se regăsește în John Locke. El a descris-o la figurat, de parcă un bărbat mic stătea în conștiința unui om mare și îl privea. Această prezentare stabilește o serie de puncte importante care sunt caracteristice reflecției ca instrument psihologic.
Există mai multe procese pe etape:
- remedierea situației;
- comparație;
- distincție care se desfășoară sub formă de semn.
Puteți vedea bifurcația situațională internă atunci când o persoană se observă. Acesta este un proces complex care necesită o distincție între faptul observat și propria sa interpretare. Pentru ca ceva să devină subiect de reflecție, trebuie obiectivat, scos din subiectiv. Când senzația interioară devine subiect de reflecție, supusă controlului, mecanismul reflecției acționează.
Tipuri și forme
În funcție de circumstanțele care însoțesc interacțiunea individului cu lumea exterioară, putem vorbi despre aceste tipuri de reflecție:
- fizică;
- intelectuală;
- atingeți;
- spirituală.
Există două forme de reflecție: intrasubiective, intersubiective. Acesta din urmă se desfășoară doar la 3 niveluri - fizice, intelectuale și senzoriale. Reflecția spirituală nu poate fi decât intrasubiectivă.
În copilărie, reflecția intersubiectului se formează mai ușor. Când copiii pot analiza în comun o problemă specifică, procesul de reflecție generală este mai ușor. Reflecția intra-subiect este capacitatea de a-ți regla în mod conștient comportamentul și acțiunile, ea se formează la adolescenții mai în vârstă.
În psihologie, există 3 direcții ale fenomenului:
- reflecție retrospectivă, care este asociată cu experiența trecută;
- situațională, ea se referă la această situație, la posibilitățile de utilizare a experienței trecute și prezente în acest moment;
- reflecție prospectivă sau planificare conștientă.
Copilul este dominat de interesul pentru lume. La adolescenții mai în vârstă, există un interes pentru sine. Depinde mult de cultura societății în care trăiește o persoană. Dacă nu există condiții favorabile dezvoltării reflecției personale, atunci conștientizarea de sine rămâne la un nivel scăzut.
Manifestarea în copilărie
În timp ce înveți un copil ceva nou, este important să-l captivezi. Dar pentru ca acest entuziasm să devină o experiență semnificativă și nu doar un eveniment emoțional interesant, care este apoi ușor uitat, este nevoie de reflecție. Este important să știi cum să o organizezi, când să te oprești, ce să-i oferi copilului.
Este necesar să se acorde o fixare scurtă, de înțeles, fără ambiguitate, care să explice care este esența problemei, de ce este necesară o oprire. De exemplu, un copil care studiază în clasa a II-a, abilități de citire și scriere nu au fost încă aduse în automatism. Pentru el, acesta este un proces complex care necesită o imersiune completă, astfel încât fixarea pe tezele semnificative ale textului cu scrierea lor va fi ineficientă. Este mai bine să folosiți culori, ilustrații grafice și întrebări pe text.
Pentru ca un copil să învețe cum să planifice, să evalueze rezultatele muncii sale intelectuale, să aleagă strategia optimă pentru autoeducare, el trebuie învățat să gândească, arătând exemple practice de reflecție. Dezvoltarea fenomenului este facilitată de întrebări care direcționează atenția copilului asupra modului în care se realizează ceva.
În funcție de destinatar, ei dezvoltă pas cu pas posibilitatea unei practici reflectoare. În acest caz, este necesar să se țină seama de vârsta copilului și de abilitatea pe care o are la nivelul automatismului (poate fi supus reflecției).
Comportamentul personalității în societate
Factorul care contribuie la lansarea reflecției este un obstacol insurmontabil pentru înaintarea către obiectiv.
De exemplu, o persoană începe să tragă ușa și nu o poate deschide, deoarece se deschide celălalt drum. Conștientizarea problemei și oprirea temporară a activității reprezintă prima bază pentru începutul procesului de reflecție.
În timpul unei opriri (fixare), are loc o analiză cuprinzătoare a problemei cu înaintarea diferitelor ipoteze: „Ușa nu se deschide, deoarece este blocată sau trebuie să o împingeți în alt mod”. Apoi vine un test în practica ipotezelor teoretice.
Introverturile sunt mai predispuse la introspecție și reflecție. Dar toată lumea poate dezvolta această abilitate utilă în sine. Abilitatea de a fi conștient de diverse aspecte ale personalității și fenomenelor realității, face ca o persoană să aibă succes, independentă și cu scop.
Exemple de viață
Pentru a înțelege cum este utilă reflecția, trebuie să luați în considerare domeniile vieții care intră sub influența ei. Aceste concepte se referă la personalitatea unei persoane, la esența sa internă, dar afectează în mod direct capacitatea de a acționa în societate.
Gândurile sunt esența principală a lumii interioare, fluxul lor poate bloca conștiința. În același timp, este un instrument important de activitate, care poate lipsi la momentul potrivit. Capacitatea de a controla propriile gânduri este foarte importantă pentru a menține performanța.
Senzațiile corpului ne permit să judecăm starea de sănătate și psihicul. Interpretându-le corect, o persoană poate face prevenirea bolilor. Concentrându-se asupra sentimentelor sale, îi este mai ușor să aleagă modul optim de existență - activ sau care economisește energie.
Emoțiile sunt indicii care vorbesc despre ceea ce se întâmplă în interiorul și în jurul persoanei. Dacă nu există înțelegere de sine, există epuizare nervoasă, scandaluri, afecțiuni dureroase. Înțelegerea emoțiilor dvs. face parte dintr-un efort de succes.
Problemele. Acestea sunt evenimente sau relații neplăcute, pentru a depăși care nu există suficiente cunoștințe sau puteri. Urmărirea problemelor problematice vă permite să găsiți soluția potrivită în timp, ceea ce vă ajută să economisiți energie și să obțineți succes într-un timp scurt.
Distorsiunea cognitivă duce la o distorsiune a gândirii. Automatizează munca zilnică, dar interferează cu sarcini non-standard. Este important să fii capabil să îți controlezi și să îți schimbi stilul de comportament în timp.
Reflectarea resurselor. Dificultățile apar atunci când resursele disponibile nu sunt suficiente pentru a începe o afacere nouă sau pentru a rezolva o problemă. Capacitatea conștientă de a evalua și utiliza resursele dvs. este importantă pentru o persoană de succes.
Apărările psihologice sunt proprietăți speciale ale psihicului care ajută la reducerea intensității emoțiilor și a influențelor externe. Acestea reduc stresul, dar reduc și obiectivitatea. Necunoașterea caracteristicilor lor de protecție duce la conflicte cu lumea exterioară.
Reflectarea nevoilor. Înțelegând nevoile dvs., puteți vedea obiectivul. Abordarea unui obiectiv sau chiar mișcarea pe această cale aduce unei persoane un sentiment de fericire și prosperitate. Dacă nu există o înțelegere a nevoilor bazate pe resurse, apare depresia. O reflecție socială corectă permite realizarea maximă de sine.
Reflectarea ca stil de viață
Este necesară evidențierea punctelor specifice atunci când utilizarea reflecției este cea mai eficientă.
Există cele mai relevante 4 puncte de reflecție:
- orice întreprindere pentru implementarea cu succes necesită conștientizare, este necesar să conectăm reflectarea gândurilor și sentimentelor;
- barierele care preiau o cantitate semnificativă de energie sau sunt conduse în depresie necesită o analiză a problemelor și a distorsiunilor cognitive;
- conflicte personale și de muncă, pentru rezolvarea lor este necesar să se monitorizeze apărările, nevoile și emoțiile psihologice;
- epuizare, oboseală, depresie, nevroză depind de cât de precis poate o persoană să monitorizeze starea corpului său fizic, nevoile și resursele sale.
Este imposibil să fii într-o reflecție constantă, este foarte obositor. Atunci când încearcă să folosească această îndemânare valoroasă pentru o lungă perioadă de timp, o persoană va trece în modul obișnuit de a gândi imperceptibil pentru sine.
Reflexia oferă astfel de avantaje în viață:
- realizarea eficientă a obiectivelor;
- înțelegerea și eliminarea gândirii și acțiunilor eronate;
- corp și spirit sănătos.
Este important să poți aplica abilitatea de analiză la anumite aspecte ale vieții.Este necesar să alegeți acele zone de reflecție care sunt cele mai relevante în acest moment, care corespund situației din viața reală. Este util să se dezvolte în mod constant reflectarea de toate tipurile pentru a crește eficacitatea vieții încă din copilărie.
