ICD-10 clasifică modificările difuze în pancreas ca un simptom care însoțește procesele patologice observate în activitate sau în bolile acestui organ. Aceasta este întrepătrunderea celulelor bolnave și sănătoase, care a avut loc sub influența factorilor endogeni sau exogeni. Acest fenomen este detectat în studiul pancreasului prin ecografie.

Semne și simptome ale modificărilor pancreatice difuze

Modificările difuze în pancreas, exprimate într-o modificare a structurii naturale a organului, este un proces în care celulele bolnave se amestecă cu cele sănătoase sub influența anumitor factori negativi. Procesul este început de boli ale organului și este simptomul acestuia. Semnele sunt de natură generală și se diferențiază, în funcție de stadiul de dezvoltare a patologiei și de factorii patogeni ai acesteia. Semnele generale și comune ale debutului schimbării se manifestă sub formă de semne încețoșate care inițial pot determina medicul să suspecteze o boală a oricărui organ digestiv. Oboseala, tulburările digestive, simptomele dispeptice și tulburările în procesul normal al mișcării intestinului nu vor anunța nici măcar un gastroenterolog fără cercetări suplimentare.


 

Procesul negativ care a provocat modificări difuze în parenchim (împărțit în segmente prin epiteliul conjunctiv al țesutului pancreatic specific) se manifestă prin simptome complexe, care obligă medicul să trimită pacientul la studiul unui organ vital. Caracteristicile țesutului parenchimat, și specificul acestuia constă în îndeplinirea scopului funcțional: eliberarea de hormoni și enzime, necesare urgent de corpul uman. Transformările care apar în celulele parenchimatoase pot începe sub influența factorilor variabili înglobați în procesele sale metabolice sau influențele externe asupra glandei. Dacă vorbim despre schimbări focale, degenerarea a afectat doar unele segmente, dar când vine vorba de altele difuze, acestea afectează întregul organ, iar modificările patologice au afectat întreaga glandă endocrină.

Înlocuirea celulelor în stare naturală cu celule conjunctive și lipidice și interpătrunderea treptată a celulelor degenerate și fiziologice ale halo-ului parenchimat sugerează că modificările patologice au început în organul studiat, al cărui principal semn este tulburările digestive. Prezența modificărilor negative în pancreas este demonstrată în mod clar de:

  • echogenicitate, care arată studiul ecografiei (gradul de reflectare a ecografiei din diferite tipuri de țesuturi), care este mai mare, cu celule mai modificate, mai dense;
  • coeficientul de absorbție al radiațiilor (este mai mare în neoplasmele maligne și poate da o idee despre natura transformărilor);
  • contururi încețoșate ale organului în sine, care nu este afișat clar pe ecran;
  • hemoragie și acumularea de lichide în cavitatea abdominală;
  • simptome de durere care apar odată cu trecerea rapidă a procesului bolii.

Semnele modificărilor difuze ale pancreasului detectate prin examinarea cu ultrasunete și indicate în rezultatele acestuia nu sunt un diagnostic independent, ci doar o afirmație a faptului că un astfel de proces este prezent.

Modificări ale parenchimului ar putea apărea din diferite motive și ca urmare a bolilor glandei în sine sau ale altor organe ale sistemului digestiv, hepatobiliare (hepatomegalie, pietre în conductele biliare), un stil de viață nesănătos, degradarea legată de vârstă și prezența unei boli sistemice.

Măsuri de diagnostic

Principala metodă de diagnostic pentru a stabili prezența modificărilor difuze este ecografia. Datele obținute cu ajutorul ecografiei constituie un motiv pentru concluziile inițiale despre prezența unui proces patologic. Pentru a confirma presupunerile, sunt efectuate o serie de măsuri de diagnostic în care sunt utilizate metode de diagnostic de laborator și hardware. Metodele hardware sunt menționate endoscopia pancreatică, endoscopia gastrointestinală, tomografia computerizată, colangiopancreatografia retrogradă endoscopică, fără de care este imposibil un studiu complet al sistemului hepatobiliare. Pentru a obține alte date obiective, este necesar să se efectueze un test de sânge (general și biochimic), fecale și urină. Principalul obiectiv al complexului de măsuri de diagnostic este de a determina cantitatea de enzime și de glucoză din sânge și de a face diagnosticul principal, care a dus la modificări tisulare în organ.

Cum se poate vindeca modificările pancreatice difuze?

Tratamentul modificărilor în pancreas și ficat este determinat de natura patologiei, ceea ce a dus la progresia degenerarii celulare și la stadiul de dezvoltare al principalului factor provocator.


 

Tactica medicală este determinată pe baza diagnosticului și a datelor obiective obținute, care servesc la baza unui diagnostic fiabil. Principalele boli care provoacă modificări ale parenchimului sunt considerate:

  • pancreatită acută;
  • pancreatită cronică;
  • mușchi neted spasmodic al canalelor glandei;
  • scleroza parenchimului pancreatic;
  • fibroza pancreatică;
  • lipomatoză.

Fiecare proces patologic individual are propriile sale principii de management terapeutic și de eliminare a semnelor negative.

Pancreatită acută

Există o serie întreagă de măsuri pentru eliminarea sindromului durerii, pentru lansarea mecanismelor naturale de auto-vindecare și înlăturare a sarcinii funcționale. Tratamentul medicamentos este utilizat (corectarea homeostaziei, administrarea de antibiotice, introducerea inhibitorilor și calmante), terapie dietetică. În anumite cazuri, este indicată și intervenția chirurgicală, pentru care trebuie să existe premise: prezența calculilor în canalele biliare, zonele necrotice sau abcese, acumularea anormală de lichid. Terapia conservatoare și tratamentul internat vă permit să aduceți boala în remisiune, însă vindecarea finală nu are loc.

Pancreatită cronică

O dietă strictă este prescrisă pacientului, prin administrarea de medicamente, sindromul durerii permanente este eliminat, nivelul enzimelor crește și procesul inflamator este oprit. Restabilirea digestiei normale și începerea regenerării țesuturilor afectate depinde de stadiul dezvoltării pancreatitei cronice.

Mușchi neted spasmodic al canalelor glandei

Pentru tratament, se folosesc medicamente antispasmodice moderate precum no-shpa, atropină pentru reducerea nivelului de reproducere a enzimelor, crioterapia (aplicarea la rece la locul debutului durerii).

Scleroza parenchimului pancreatic

Principala metodă terapeutică este normalizarea metabolismului, care se realizează prin numirea enzimelor, corectarea dietei și introducerea anumitor componente necesare restaurării funcționalității. Factorii etiologici care au determinat patologia sunt eliminați.

Fibroza pancreatică

Producția de proteine ​​este stimulată, iar aportul de carbohidrați este limitat, excluzând cauzele care au contribuit la progresia fibrozei (alcoolism, papilostenioză, blocarea tractului biliar sau vezicii urinare cu calculi).

liposis

O proporție semnificativă de măsuri medicale sunt utilizate pentru a trata boala de bază, care poate fi diabetul, hepatita sau boala tiroidiană. Se recomandă refuzul obiceiurilor proaste, corectarea greutății, trecerea la o dietă adecvată și tratamentul organelor digestive.

Dieta pentru bolile pancreasului

Produsele permise includ lactate și lapte acru, soiuri de carne și pește cu conținut scăzut de grăsimi, preparate vegetale, preparate din cereale. Alcoolul, acru, picant, prăjit, afumat, care conține conservanți și stabilizatori ar trebui pur și simplu uitat. Dieta este singura modalitate de a nu menține organismul în bună stare, ci și o modalitate de a prelungi viața.

Remedii populare

Pentru a atenua și stabiliza afecțiunea, se folosesc rețete din componente naturale ale plantelor, restricționarea dietei, proceduri de întărire, recomandări specifice folosind mijloace netradiționale.